Ca orice stiinta, medicina este supusa unei dezvoltari continue. Cercetarea si experienta clinica maresc bagajul nostru de cunostinte, mai ales in domeniul terapeutic.
Chirurgia artroscopica a avansat in anii ’80 in tarile desvoltate, de la o chirurgie rezervata unor centre specializate la o chirurgie de rutina pentru numeroase procedee de rezectie, dar si reconstructive in chirurgia articulara. Aceasta forma de chirurgie face necesara o pregatire speciala a chirurgilor si ortopezilor care o practica si o dotare corespunzatoare a serviciilor spitalicesti si ambulatorii.
Daca la inceput, artroscopia a fost folosita mai ales in scopuri diagnostice, ea a devenit cu timpul din ce in ce mai operationala, astfel incat in zilele noastre, majoritatea operatiilor pe articulatiile mari se face artroscopic, iar artroscopia strict diagnostica a devenit o raritate.
Avantajul major al chirurgiei artroscopice este caracterul ei minim invaziv cu menajarea tesuturilor, ceeace inlesneste scurtarea semnificativa a timpului de vindecare si recuperare functionala a articulatiilor operate.
Daca primele artroscopii s-au facut la genunchi, care este cea mai mare articulatie a corpului omenesc, au urmat apoi celelalte articulatii, umar, cot, glezna, sold, mana si chiar degete.
Ce este artroscopia? Este o vizualizare endoscopica a articulatiilor, care permite evaluarea anatomica si anatomopatologica a elementelor constitutive si aplicarea tratamentului adecvat leziunilor traumatice sau degenerative prezente in articulatie.
Intre leziunile traumatice fregvente, care beneficiaza de tratamentul artroscopic, se numara rupturile de menisc, rupturile de ligamente incrucisate la genunchi, rupturile de capsula si tendoane la umar, corpii articulari liberi, etc. Leziunile degenerative cele mei fregvente sunt cele de cartilagiu articular din artroze.
Aparatura de vizualizare si transmitere a imaginilor, ca si instrumentarul specific operatiilor artroscopice s-au imbunatatit continuu, permitand, alaturi de acumularea unei vaste experiente operatorii, performante remarcabile si renuntarea la multe procedee chirurgicale invazive, cu leziuni intinse de tesuturi, care necesitau perioade lungi de vindecare si de recuperare functionala.
Efectuarea artroscopiei necesita o utilare speciala a salilor de operatie, care trebuie sa asigure o sterilitate riguroasa si o dotare corespunzatoare, care sa cuprinda aparatura de vizualizare si transmitere a imaginilor din ariculatie si instrumentarul specific acestui fel de operatii.
Imaginile din articulatie se capteaza cu ajutorul unei camere de luat vederi, atasata la un tub optic combinat cu o sursa puternica de lumina rece si se receptioneaza, vizualizeaza si inregistreaza de catre un sistem video. Posibilitatile de vizualizare prin artroscopie sunt mult mai largi ca cele din operatiile deschise, permitand un diagnostic precis si o terapie adecvata. Asa cum in chirurgia generala operatiile endoscopice inlocuiesc din ce in ce mai multe procedee deschise, in ortopedie artroscopia a cistigat si cistiga tot mai mult teren in operatiile pe articulatii.
In anestezie generala, rahidiana sau locala, se fac doua incizii de cite 6 milimetri pe fata anterioara a genunchiului, de o parte si de alta a tendonului rotulian, la inaltimea spatiului articular, prin care se introduce sistemul de vizualizare si instrumentarul specific necesar, dupa caz.
Articulatia se umple cu ser fiziologic cu flux continu, care asigura o vizibilitate buna. Se pun in evidenta diversele compartimente ale articulatiei, inspectandu-se formatiunile anatomice, inspectie care este complectata cu palparea instrumrntala a acestora. Se incepe cu articulatia femuro-rotuliana, unde se apreciaza pozitia rotulei si starea cartilagiului articular , se continua cu compartimentul medial, unde se controleaza meniscul intern, care poate prezenta diverse grade de leziuni traumatice sau degenerative, ca si starea cartilagiului, care in artrozele de genunchi, poate prezenta fenomene degenerative de diverse grade Inspectia articulatiei continua cu punerea in evidenta a compartimentului extern ( lateral ), unde se apreciaza de asemenea starea meniscului extern si a cartilagiului articular.. La mijlocul genunchiului se afla asa numitul « spatiu intercondilian », in care se gasesc ligamentele incrucisate , cele care asigura stabilitatea articulatiei, care poate fi compromisa prin leziuni traumatice ale acestora
Pina acum am vorbit de posibilitatile excelente pe care le aduce artroscopia in punerea diagnosticului- cel mai exact- al leziunilor traumatice si degenerative ale componentelor articulare, ramanand sa enumeram multiplele posibilitati de tratament minim invaziv al acestora, pe cale artroscopica. Voi arata numai o parte din posibilitatile de tratament artroscopic al leziunilor traumatice si degenerative ale genunchiului.
Leziunile meniscurilor pot fi traumatice sau degenerative. Cele traumatice se produc mai fregvent la sportivi, prin suprasolicitarea articulatiei, putand merge de la rupturi simple pina la rupturi intinse, insotite de blocajul genunchiului. Tratamentul artroscopic aplicat acestor rupturi depinde de marimea si caracterul leziunii, ca si de calitatea tesutului meniscal. La tineri, mai ales la cei care doresc sa isi continue activitatea in sportul de performanta, se practica sutura (coaserea) meniscului, ce se face cu materiale speciale cu rezorbtie intarziata, urmand ca genunchiul sa fie stabilizat cu o orteza speciala, pina la vindecarea meniscului. Este evident ca nu orice menisc rupt se poate coase cu sanse de succes, aceasta metoda ramanand rezervata pentru anumite cazuri Restul leziunilor de menisc se trateaza prin rezectie, care trebuie sa fie economica dar suficienta, marginile ramase dupa rezactie se niveleaza
Leziunile ligamentelor incrucisate se produc aproape in exclusivitate in urma unor traumatisme severe de genunchi, insotindu-se de cele mai multe ori de leziunea altor componente ale articulatiei, cum ar fi meniscul, ligamentele colaterale, capsula sau cartilagiul articular. Leziunile ligamentelor incrucisate duc la instabilitatea genunchiului si necesita de regula un tratament chirurgical de inlocuire, care deasemenea se poate face prin artroscopie. Aceste operatii, ceva mai complicate, se clarifica de catre operator cu fiecare pacient in parte. Este bine sa se stie, ca singurele metode de succes sunt cele care folosesc transplanturi recoltate de la pacient (de regula tendoane din apropierea genunchiului si ca transplanturile artificiale nu dau rezultate de durata.
Dr. med. Gheorghe Craciun
Directorul Clinicii Ortomed